PÓZĂ, poze, s.f. 1. Atitudine pe care cineva şi-o impune; ţinută, poziţie. ♢ Expr. A(-şi) lua o poză = a adopta o atitudine afectată pentru a produce impresie. ♦ (Rar) Fel, mod, chip, procedeu. 2. (Pop. şi fam.) Fotografie. ♦ Ilustraţie, reproducere. – Din fr. pose.

POZÁ, pozez, vb. I. 1. Intranz. A lua o anumită atitudine spre a servi de model unui pictor sau unui sculptor sau spre a fi fotografiat. ♦ (Peior.) A-şi studia gesturile, a lua o atitudine afectată pentru a produce impresie, pentru a epata. 2. Tranz. şi refl. (Pop. şi fam.) A (se) fotografia. – Din fr. poser.

PÓZĂ s. v. fotografie, reproducere.

PÓZĂ s. 1. v. ilustraţie. 2. v. poziţie.

POZÁ vb. v. fotografia.

pozá vb., ind. prez. 1 sg. pozéz, 3 sg. şi pl. pozeáză

póză s. f., g.-d. art. pózei; pl. póze

A POZ//Á ~éz 1. intranz. 1) A lua o anumită poză (pentru a servi drept model unui pictor, unui sculptor sau pentru a fi fotografiat). 2) A lua o atitudine afectată (pentru a produce impresie). 2. tranz. (imagini de fiinţe, obiecte, locuri etc.) A fixa pe o placă fotografică (cu ajutorul unui aparat special); a fotografia. /<fr. poser

PÓZ//Ă ~e f. 1) Poziţie a corpului; fel de a ţine corpul; ţinută; postură; atitudine. ♢ A(-şi) lua o ~ a lua o atitudine nenaturală, prefăcută (pentru a face impresie). 2) fam. Imagine pozitivă obţinută prin fotografiere; fotografie. ♢ A(-şi) face o ~ a (se) fotografia. /<fr. pose

POZÁ vb. I. intr. 1. A sta într-o poziţie favorabilă pentru a fi pictat, fotografiat. 2. A-şi studia gesturile, atitudinile pentru a face impresie, pentru a epata. 3. tr., refl. A (se) fotografia. 4. (Tehn.) A aşeza, a dispune, a monta, a stivui. [< fr. poser].

PÓZĂ s.f. 1. Atitudine, poziţie, ţinută (pentru a poza). ♦ A(-şi) lua o poză = a afişa o atitudine afectată, studiată. 2. Fotografie. 3. (Tehn.) Pozare. [< fr. pose].