PRĂBUŞÍT, -Ă, prăbuşiţi, -te, adj. 1. Căzut sau culcat (brusc şi cu zgomot) la pământ; năruit; surpat, dărâmat. ♦ Fig. (La pl.; despre ochi) Intrat în orbite. ♦ Fig. Descurajat, deznădăjduit. – V. prăbuşi.

PRĂBUŞÍT adj. 1. v. dărâmat. 2. v. căzut. 3. surpat, (pop.) ponorât. (Teren ~.) 4. prăvălit, răsturnat, surpat, (înv.) povârnit. (Un mal ~.)