PREAMĂRÍT, -Ă, preamăriţi, -te, adj. (În titulatura dată suveranilor sau prelaţilor) Lăudat, mărit, slăvit, preaînălţat, prealuminat. – Prea + mărit.

PREAMĂRÍT adj. 1. binecuvântat, glorificat, lăudat, mărit, preaslăvit, proslăvit, slăvit. (~ă zi a Unirii!) 2. v. slăvit. 3. v. înălţat. 4. lăudat, mărit, preaînălţat, prealuminat, preaslăvit, proslăvit, slăvit, venerat, (reg.) prealuminos, (înv.) prealăudat, preaseninat. (~e Doamne!)

PREAMĂRÍ//T ~tă (~ţi, ~te) 1) v. A PREAMĂRI. 3) şi substantival (în adresări către suverani sau către slujitori ai bisericii). 3) Care este foarte luminat la minte; cu multă înţelepciune; prealuminat. /prea + a mări