PRECEDÉNT, -Ă, precedenţi, -te, adj., s.n. 1. Adj. Care precedă pe cineva sau ceva în timp sau în spaţiu; premergător, anterior. 2. S.n. Fapt sau caz anterior analog, care poate servi ca exemplu, ca regulă de conduită sau ca justificare pentru faptele sau cazurile ulterioare similare. ♢ Loc. adj. Fără precedent = aşa cum nu a mai fost, aşa cum nu s-a mai întâmplat până în prezent; nemaipomenit, nemaiîntâlnit, excepţional. – Din fr. précédent.

Precedent ≠ posterior, ulterior, următor

PRECEDÉNT adj., s. 1. adj. anterior. 2. s. (rar) precedenţă. (S-a creat un ~.)

precedént adj. m., pl. precedénţi; f. sg. precedéntă, pl. precedénte

precedént s. n., pl. precedénte

PRECEDÉN//T¹ ~tă (~ţi, ~te) Care precedă; premergător; anterior. /<fr. précédent

PRECEDÉNT² ~e n. Fapt anterior care permite a înţelege un alt fapt. ♢ Fără ~ cum n-a mai fost; nemaivăzut; nemaipomenit. /<fr. précédent

PRECEDÉNT, -Ă adj. Premergător, anterior. // s.n. Fapt, caz, exemplu anterior invocat ca autoritate, ca uz stabilit etc. ♦ Fără precedent = nemaiîntâlnit, nemaipomenit. [< fr. précédent].