PRECUPEŢÍ, precupeţesc, vb. IV. 1. Intranz. şi tranz. (Rar) A practica meseria de precupeţ; p. ext. a vinde cu preţ de speculă; a trafica. 2. Tranz. Fig. (În propoziţii negative) A nu cruţa nimic, a face totul pentru reuşita cuiva sau a ceva, a dărui din plin, din belşug, cu generozitate. – Din precupeţ.

PRECUPEŢÍ vb. v. târgui, tocmi.

PRECUPEŢÍ vb. 1. a negustori, a specula, a trafica, (înv. şi reg.) a precupi. (A ~ o marfă.) 2. v. cruţa.

precupeţí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. precupeţésc, imperf. 3 sg. precupeţeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. precupeţeáscă

A PRECUPEŢ//Í ~ésc 1. tranz. 1) (zarzavaturi, produse alimentare, păsări etc.) A cumpăra (de la unii) şi a revinde (altora) mai scump. 2) fig. (viaţa, sănătatea, eforturi etc.) A nu cruţa, dăruindu-se cu generozitate pentru ceva sau pentru cineva. 2. intranz. A practica ocupaţia de precupeţ; a fi precupeţ. /Din precupeţ