PREDECESÓR, -OÁRE, predecesori, -oare, subst. 1. S.m. şi f. Persoană care a precedat pe cineva într-o funcţie, într-un post, într-o activitate etc., considerată în raport cu aceasta; antecesor, înaintaş. 2. S.m. (Mai ales la pl.) Strămoş, înaintaş. – Din fr. prédécesseur.

Predecesor ≠ succesor, urmaş

PREDECESÓR s. antecesor, înaintaş, precursor, premergător, (înv.) procatoh, prodrom, înainte mergător, (înv., Bis.) prediteci. (~ii noştri direcţi.)

predecesór s. m., pl. predecesóri

PREDECES//ÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. şi f. 1) Persoană care a precedat într-un domeniu de activitate, într-o funcţie; premergător; antecesor. 2) mai ales la pl. Persoană care a precedat generaţia actuală; strămoş. /<fr. prédecesseur

predecesor

PREDECESÓR, -OÁRE adj., s.m. şi f. (Cel) care a precedat pe cineva într-o funcţie, într-o demnitate etc.; înaintaş, precursor; premergător. // s.m. (mai ales la pl.) Strămoş. [Cf. fr. prédécesseur, lat. praedecessor].