PREDESTINÁRE, predestinări, s.f. Acţiunea de a predestina şi rezultatul ei; ceea ce i-ar fi cuiva dinainte hotărât de divinitate, de soartă; ursită, destin, soartă, predestinaţie. ♦ Doctrină potrivit căreia fiecare om ar avea fixat de mai înainte destinul său de către divinitate. – V. predestina.

PREDESTINÁRE s. 1. v. fatalism. 2. v. soartă.

predestináre s. f., pl. predestinări

PREDESTIN//ÁRE ~ări f. 1) v. A PREDESTINA. 2) Putere supranaturală despre care se crede că determină dinainte desfăşurarea evenimentelor; soartă; destin; ursită. 3) Concepţie filozofică conform căreia soarta omului este hotărâtă dinainte de o forţă supranaturală. /v. a predestina

PREDESTINÁRE s.f. 1. Acţiunea de a predestina; predestinaţie. 2. Concepţie idealistă potrivit căreia fiecare om ar avea soarta lui, fixată dinainte de către o forţă supranaturală. [< predestina].