PREDISPÚNE, predispún, vb. III. Tranz. 1. A crea cuiva o anumită dispoziţie, stare de spirit, a dispune la ceva. 2. (Med.) A face să aibă o deosebită sensibilitate sau receptivitate faţă de anumite boli. – Din fr. prédisposer (după dispune).

PREDISPÚNE vb. (înv.) a supune. (E ~ la obe-zitate.)

predispúne vb. → dispune

A PREDISPÚNE predispún tranz. 1) (persoane) A face să aibă o anumită stare de spirit sau dispoziţie; a dispune din timp. ~ la o muncă creatoare. 2) (organisme vegetale sau animale) A face receptiv (faţă de anumite boli). /<fr. prédisposer

PREDISPÚNE vb. III. intr., tr. A crea, a pregăti o anumită stare de spirit, a dispune la ceva. [P.i. predispún, conj. -nă. / cf. fr. prédisposer].