PREDOMINÁ, predómin, vb. I. Intranz. A se impune prin număr, forţă, valoare, autoritate; a se ridica deasupra altora, a avea întâietate, a domina, a predomni. – Din fr. prédominer.

PREDOMINÁ vb. 1. v. precumpăni. 2. a domina, a prevala, (înv.) a predomni. (Optimismul ~ la el asupra pesimismului.)

predominá vb., ind. prez. 1 sg. predómin, 3 sg. şi pl. predómină

A PREDOMINÁ predómin intranz. A ocupa o poziţie dominantă (prin cantitate, forţă, valoare, greutate, importanţă etc.); a se impune prin superioritate (numerică, valorică, potenţială etc.); a precumpăni; a prepondera; a prevala. /<fr. prédominer

PREDOMINÁ vb. I. intr. A sta mai presus, a avea rolul principal; a stăpâni, a domina. [P.i. predómin, -nez, 3,6 -nă. / < fr. prédominer, it. predominare].