PREFERÍNŢĂ, preferinţe, s.f. Întâietate acordată unui obiect, unei situaţii, unei fiinţe atunci când există posibilitatea de a alege dintre mai multe obiecte, situaţii sau fiinţe; înclinaţie faţă de o anumită fiinţă. ♢ Loc. adv. De (sau cu) preferinţă = cu deosebire, mai ales. [Var.: (înv.) preferénţă s.f.] – Din fr. préférence.

PREFERÍNŢĂ s. 1. predilecţie, (înv.) protimis. (~ pentru filmele de aventuri.) 2. v. gust. 3. v. apti-tudine.

preferínţă s. f., g.-d. art. preferínţei; pl. preferínţe

PREFERÍNŢ//Ă ~e f. Întâietate acordată unei fiinţe, unui lucru sau unei situaţii în raport cu altele; precădere. /<fr. préférence

PREFERÍNŢĂ s.f. Predilecţie. ♢ De preferinţă = cu deosebire, mai ales. [Pl. -ţe, var. preferenţă s.f. / cf. fr. préférence, it. preferenza].