PREFÍX, prefixe, s.n. 1. Afix care se ataşează înaintea rădăcinii sau a temei unui cuvânt, pentru a forma un derivat. 2. (În telefonia interurbană automată) Număr care indentifică o anumită localitate sau ţară şi se formează înaintea numărului de telefon al abonatului. – Din fr. préfixe, lat. praefixus.

Prefix ≠ sufix

prefíx s. n., pl. prefíxe

PREFÍX ~e n. 1) gram. Afix care se ataşează înaintea radicalului sau a temei pentru a forma un derivat. 2) (în telefonia automată) Indicativ de apel interurban al unei localităţi sau al unei ţării. /<fr. préfixe, lat. praefixus

PREFÍX s.n. 1. Particulă care pusă la începutul unui cuvânt formează împreună cu el un alt cuvânt cu alt înţeles. 2. (Telec.) Indicativ. [< fr. préfixe, cf. lat. praefixus].