PREJUDÍCIU, prejudicii, s.n. 1. Pagubă, daună; p. ext. ştirbire a onoarei, a reputaţiei, a prestigiului cuiva. 2. (Înv.) Prejudecată. [Var.: (înv.) prejudíţiu s.n.] – Din fr. préjudice, lat. praejudicium.

PREJUDÍCIU s. v. prejudecată.

PREJUDÍCIU s. 1. v. pagubă. 2. daună, (livr.) lezare. (~ moral adus cuiva.)

prejudíciu s. n. [-ciu pron. -ciu], art. prejudíciul; pl. prejudícii, art. prejudíciile (sil. -ci-i-)

PREJUDÍCI//U ~i n. 1) Pierdere materială sau morală provocată cuiva; daună; pagubă. 2) înv. v. PREJUDECATĂ. /<fr. préjudice, lat. praejudicium

PREJUDÍCIU s.n. Pagubă, rău, daună; (p. ext.) ştirbire a onoarei, a prestigiului. [Pron. -ciu, var. prejudiţiu s.n. / < lat. praeiudicium, cf. fr. préjudice].