PRELUNGÍ, prelungesc, vb. IV. 1. Tranz. A face mai lung; a lungi. 2. Tranz. şi refl. A face să dureze sau a dura mai mult; a (se) lungi. ♦ Tranz. A amâna un termen, o scadenţă. – Din prelung.

A prelungi ≠ a scurta

PRELUNGÍ vb. v. întârzia, lungi, scurge, tărăgăna, tergiversa, trece, trena.

PRELUNGÍ vb. 1. v. alungi. 2. v. întinde. 3. v. con-tinua. 4. v. lungi. 5. v. continua. 6. a amâna, a păsui, (înv. şi reg.) a muta. (I-a ~ scadenţa.) 7. a înnoi. (Şi-a ~ abonamentul.)

prelungí vb. → lungi

A PRELUNG//Í ~ésc tranz. 1) A face să se prelungească. 2) (termene, scadenţe) A face să dureze mai mult; a lungi. /Din prelung

A SE PRELUNG//Í pers. 3 se ~éşte intranz. 1) A se lungi în continuare (în spaţiu); a se întinde mai departe. 2) A-şi urma cursul fără a se întrerupe; a se desfăşura mai departe (în timp); a continua; a ţine; a dura. /Din prelung