PRESIMŢÍRE, presimţiri, s.f. Faptul de a presimţi; sentiment vag şi instinctiv pe care îl are cineva faţă de ceea ce ar urma să se întâmple; presentiment, presimţământ. – V. presimţi.

PRESIMŢÍRE s. presentiment, (înv. şi reg.) presimţ, (înv.) presimţământ, preştiinţă, prevedere. (O neagră ~.)

presimţíre s. f. simţire

PRESIMŢÍR//E ~i f. 1) v. A PRESIMŢI. 2) Sentiment subiectiv şi instinctiv de intuire a celor ce urmează să se întâmple; presentiment. /v. a presimţi

presimtire rea

PRESIMŢÍRE s.f. Acţiunea de a presimţi şi rezultatul ei; presentiment, prevestire. [< presimţi].