PRIGÓRIE s.f. v. prigoare.

PRIGÓRIE s. (ORNIT.; Merops apiaster) albinărel, furnicar, viespar, (reg.) albinar, albinel, ploier, ploieşte, ploiete, prigorean, viespariţă, ciuma-al-binelor, lupul-albinelor, (înv.) merop.

prigórie s. f. (sil. -ri-e), art. prigória (sil. -ri-a), g.-d. art. prigóriei; pl. prigórii, art. prigóriile (sil. -ri-i-)

PRIGÓRI//E ~i f. Pasăre migratoare de talie medie, cu cioc subţire şi alungit, cu penaj divers şi viu colorat, care îşi face cuibul în maluri lutoase şi se hrăneşte mai ales cu viespi şi albine; albinărel. [G.-D. prigoriei] /v. a prigori