PRIMÉJDIE, primejdii, s.f. Împrejurare, situaţie care ameninţă liniştea, securitatea sau existenţa cuiva sau a ceva; pericol; p. ext. necaz, supărare. ♢ Loc. adj. De primejdie = a) primejdios; b) care vesteşte un pericol. ♦ Risc. – Din sl. prĕmeždije.

PRIMÉJDIE s. 1. ameninţare, pericol, (înv. şi pop.) nevoie. (Îl pândeşte o mare ~.) 2. pericol, (prin Transilv. şi Maram.) prilej, (înv.) cursă. (A trecut prin multe ~.) 3. v. risc. 4. v. gravitate. 5. v. ne-siguranţă.

priméjdie s. f. (sil. -di-e), art. priméjdia (sil. -di-a), g.-d. art. priméjdiei; pl. priméjdii, art. priméjdiile (sil. -di-i-)

PRIMÉJDI//E ~i f. Situaţie care ameninţă real existenţa sau integritatea cuiva sau a ceva; circumstanţă ameninţătoare; pericol. ♢ Paza bună trece ~a rea precauţia preîntâmpină neplăcerile. [G.-D. primejdiei; Sil. di-e] /<sl. prĕmeždije