PRIORITÁTE s.f. Însuşirea de a fi primul în timp; dreptul de a ocupa primul loc ca importanţă, ca valoare, ca demnitate; precădere, primordialitate, întâietate. ♢ Prioritate de trecere = întâietate şi ordine de trecere printr-o intersecţie nedirijată a unui vehicul în raport cu celelalte care sosesc în acelaşi timp din direcţii diferite. [Pr.: pri-o-] – Din fr. priorité.

PRIORITÁTE s. 1. antecedenţă, anterioritate. (~ în timp.) 2. întâietate, precădere, preponderenţă, primat, primordialitate, (înv.) protie, protimie, protimisire, protimisis. (~ acordată unei probleme.) 3. v. drept de preferinţă.

prioritáte s. f. (sil. pri-o-), g.-d. art. priorităţii; pl. priorităţi

PRIORITÁTE f. 1) Caracter prioritar; întâietate. 2) Dreptul de a se plasa înaintea altora. [G.-D. priorităţii; Sil. pri-o-] /<fr. priorité

PRIORITÁTE s.f. Întâietate; precădere. ♦ Prioritate de trecere = întâietatea de a trece printr-o intersecţie nedirijată când la aceasta sosesc în acelaşi timp, din direcţii diferite, mai multe autovehicule. [Cf. fr. priorité < lat. prior – mai înainte].