PRIPĂŞÍ, pripăşesc, vb. IV. 1. Refl. A se stabili undeva sau pe lângă cineva (venind din altă parte); a se oploşi, a se aciua. 2. Tranz. A lua şi a ţine pe lângă sine; a adăposti. – Din pripas.

PRIPĂŞÍ vb. v. adăposti, găzdui, primi.

PRIPĂŞÍ vb. a se aciua, a se cuibări, a se oploşi, (rar) a se rătăci, (înv. şi reg.) a se lipi, (reg.) a se agesti, a se închiorchioşa, (înv.) a se sprijini. (S-a ~ acolo de nu se ştie unde.)

pripăşí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. pripăşésc, imperf. 3 sg. pripăşeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. pripăşeáscă

A PRIPĂŞ//Í ~ésc tranz. A face să se pripăşească; a oferi adăpost; a aciua; a oploşi; a adăposti. /Din pripas

A SE PRIPĂŞ//Í mă ~ésc intranz. (despre fiinţe pribege) A-şi găsi adăpost; a se aciua; a se oploşi. /Din pripas