PRÍSMĂ, prisme, s.f. 1. Poliedru care are două feţe (numite baze) egale şi paralele şi cu celelalte feţe în formă de paralelogram; corp solid care are această formă. 2. Piesă de sticlă, de cuarţ sau de alt material transparent, de obicei în formă de prismă (1), folosită la aparatele optice pentru descompunerea, polarizarea, reflexia etc. luminii. ♢ Loc. prep. Prin prisma... = din punctul de vedere..., potrivit cu..., în lumina... – Din fr. prisme.

prísmă s. f., g.-d. art. prísmei; pl. prísme

PRÍSM//Ă ~e f. 1) Poliedru cu două baze paralele şi egale şi cu feţele laterale în formă de paralelograme. 2) Piesă din material transparent de forma unui asemenea poliedru folosită la aparatele optice. ♢ Prin ~a din punctul de vedere. [G.-D. prismei] /<fr. prisme

PRÍSMĂ s.f. Poliedru mărginit de feţe plane, dintre care două, poligonale, egale şi paralele, formează baza, iar celelalte, în formă de paralelogram, formează feţele laterale. ♦ Prismă optică = piesă transparentă (de sticlă) folosită pentru descompunerea sau pentru reflecţia luminii într-un spectru. ♦ Prin prisma = din punct de vedere..., în lumina... [Cf. fr. prisme, lat. gr. prisma].