PRISÓS, prisosuri, s.n. 1. Ceea ce depăşeşte necesarul, ceea ce întrece o anumită limită; prisosire, prisosinţă, prisoseală, surplus, excedent; p. ext. belşug, abundenţă. ♢ Loc. adj. şi adv. De prisos = (care este) în plus; p. ext. (care este) inutil, fără rost. ♢ Loc. adv. Cu prisos = în plus; din plin, din belşug. 2. (La pl.; înv. şi reg.) Teren agricol care prisosea moşierului şi pe care acesta îl arenda ţăranilor. – Din ngr. perissós.

Prisos ≠ lipsă

PRISÓS s. 1. v. surplus. 2. v. belşug.

prisós (surplus) s. n., pl. prisósuri

PRISÓS ~uri n. Cantitate care depăşeşte necesarul; surplus; excedent. ♢ De ~ a) în plus; b) fără rost; inutil. Cu ~ mai mult. /<ngr. perissós