PRÍSPĂ, prispe, s.f. 1. Un fel de terasă îngustă înălţată de-a lungul peretelui din faţă (uneori şi al celor laterali) la casele ţărăneşti, lipită cu pământ sau pardosită cu scânduri, adesea mărginită de o balustradă scundă de lemn sau de zidărie. 2. Porţiune de teren cu suprafaţa plană, fără denivelări (situată la diferite altitudini); platformă, tăpşan. 3. Dig rudimentar de pământ sau de lemn folosit pentru a menţine nivelul apei în bălţi. – Probabil din sl. *prisŭpa.

PRÍSPĂ s. 1. (reg.) mal, prăguş, prus, streaşină, streie, taban, tălpoane (pl.), târnaţ, vatră, (Transilv.) podmol, (prin Maram.) prici, (Transilv.) supărete, (Maram.) şatră. (~ a unei case ţărăneşti.) 2. v. platformă.

príspă s. f., g.-d. art. príspei; pl. príspe

PRÍSP//Ă ~e f. 1) Platformă îngustă de pământ, făcută de-a lungul peretelui din faţă (şi al celor laterali) al unei case ţărăneşti. 2) Fâşie plană de teren de-a lungul unui povârniş sau al unui mal. /<ucr. prispa