PRIVATÍV, -Ă, privativi, -e, adj. (Livr.) Care lipseşte pe cineva de ceva, care exclude ceva. ♦ Spec. (Despre afixe) Care exprimă lipsa, excluderea, dând cuvântului derivat un sens opus celui de bază. – Din fr. privatif.

privatív adj. m., pl. privatívi; f. sg. privatívă, pl. privatíve

PRIVATÍV ~ă (~i, ~e) 1) Care are proprietatea de a priva; care lipseşte pe cineva de ceva. Pedeapsă ~ă de libertate. 2) Care ţine de privaţiune; propriu privaţiunii. 3) gram. (despre afixe) Care exprimă lipsa, excluderea, atribuind cuvântului derivat un sens opus celui de bază. /<fr. privatif

PRIVATÍV, -Ă adj. Care privează, lipseşte pe cineva de ceva; care arată o privaţiune. ♦ (Despre afixe) Care exprimă lipsa, excluderea. [Cf. fr. privatif, lat. privativus].