PROBLEMÁTIC, -Ă, problematici, -ce, adj., s.f. 1. Adj. Îndoielnic, nesigur, ipotetic. ♦ P. ext. Dubios, suspect, necurat. 2. Adj. Care constituie o problemă, o enigmă. ♦ (Log.; despre judecăţi) Care anunţă un raport posibil între termenii judecăţii. 3. S.f. Ansamblu de probleme (I 3) cu privire la acelaşi subiect; tematică. – Din fr. problématique.

Problematic ≠ sigur

PROBLEMÁTIC adj. v. nesigur.

PROBLEMÁTIC adj. v. dubios, suspect.

problemátic adj. m. (sil. -ble-), pl. problemátici; f. sg. problemátică, pl. problemátice

PROBLEMÁTI//C ~că (~ci, ~ce) 1) Care constituie o problemă. 2) şi adverbial Care pare puţin probabil; cu existenţă sau reuşită dubioasă; îndoielnic; nesigur. /<fr. problématique

PROBLEMÁTIC, -Ă adj. 1. Despre care nu se poate spune ceva sigur; îndoielnic, nesigur. ♦ (Log.; despre judecăţi) Care anunţă un raport posibil între termenii judecăţii. 2. Care constituie o problemă; enigmatic; (p. ext.) suspect. [Cf. fr. problématique].