PROCEDÚRĂ, proceduri, s.f. 1. Totalitatea actelor şi a formelor îndeplinite în cadrul activităţii desfăşurate de un organ de jurisdicţie, de executare sau de alt organ de stat. 2. (Livr.) Procedeu (1). 3. Ramură a dreptului care are ca obiect studiul procedurii (1). 4. (Mai ales la pl.) Tratament special efectuat în unităţi sanitare pentru tratarea diverselor boli. – Din fr. procédure.

PROCEDÚRĂ s. 1. (JUR.) practică. (~ judiciară, într-un proces.) 2. (JUR.) procedură graţioasă = procedură necontencioasă; procedură neconten-cioasă v. procedură graţioasă. 3. v. formalitate. 4. v. mod.

procedúră s. f., g.-d. art. procedúrii; pl. procedúri

PROCEDÚR//Ă ~i f. 1) Ansamblu de reguli de organizare a administraţiei, folosite în vederea atingerii unui anumit rezultat. 2) Serie de formalităţi care trebuie executate într-un proces. 3) Ramură a dreptului care determină sau studiază regulile de organizare a proceselor juridice. 4) v. PROCEDEU. 5) Măsură curativă prescrisă de medic. /<fr. procédure

PROCEDÚRĂ s.f. 1. Formă legală de a face o acţiune, de a apăra pe cineva, de a judeca etc.; formele după care se realizează justiţia; actele făcute într-o instanţă judecătorească. 2. Ramură a dreptului care studiază procedura (1). [< fr. procédure, cf. it. procedura].