PROCLAMÁŢIE, proclamaţii, s.f. Text oficial prin care se aduce la cunoştinţa publică un fapt de mare importanţă şi de interes general; declaraţie scrisă prin care se face un apel în vederea unei acţiuni importante; proclamare. [Var.: (înv.) proclamaţiúne s.f.] – Din fr. proclamation, lat. proclamatio, -onis.

PROCLAMÁŢIE s. 1. (POL.) declaraţie. (~ de independenţă.) 2. manifest. (~ către mase.) 3. che-mare. (A publicat o ~ avântată.)

proclamáţie s. f. (sil. -cla-, -ţi-e), art. proclamáţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. proclamáţiei; pl. proclamáţii, art. proclamáţiile (sil. -ţi-i-)

PROCLAMÁŢI//E ~i f. 1) v. A PROCLAMA. 2) Apel cu conţinut politic urmărind scopuri de agitaţie; foaie volantă. /<fr. proclamation, lat. proclamatio, ~onis

PROCLAMÁŢIE s.f. Proclamare. ♦ Manifest prin care se aduce la cunoştinţa publică un fapt de mare importanţă. ♦ Apel tipărit având un caracter agitatoric. [Pron. -iei, var. proclamaţiune s.f. / cf. fr. proclamation, lat. proclamatio].