PROCURÍST, procurişti, s.m. Mandatar având de obicei împuterniciri pentru îndeplinirea actelor juridice în numele cuiva. – Din germ. Prokurist.

PROCURÍST s. împuternicit, mandatar, procurator, (înv.) procurant. (~ al unei întreprinderi.)

procuríst s. m., pl. procuríşti

PROCURÍ//ST ~şti m. înv. Mandatar împuternicit să îndeplinească unele acte cu caracter juridic. /<germ. Prokurist

PROCURÍST s.m. Mandatar care are împuterniciri pentru îndeplinirea unor acte juridice în numele cuiva. ♦ (P. ext.) Mandatar (de orice fel). [< germ. Prokurist].