PROFESIÚNE, profesiuni, s.f. 1. Ocupaţie, îndeletnicire cu caracter permanent, pe care o exercită cineva în baza unei calificări corespunzătoare; complex de cunoştinţe teoretice şi de deprinderi practice care definesc pregătirea cuiva; meserie. 2. (În sintagma) Profesiune de credinţă = declaraţie publică pe care o face cineva cu privire la principiile sau la convingerile sale. [Pr.: -si-u-. – Var.: profésie s.f.] – Din fr. profession.

PROFESIÚNE s. v. ocupaţie.

profesiúne (sil. -si-u-)/profésie (sil. -si-e) s. f., g.-d. art. profesiúnii/profésiei; pl. profesiúni/profésii

PROFESIÚN//E ~i f. Activitate de muncă bazată pe anumite cunoştinţe teoretice şi pe deprinderi practice; carieră. ~ de medic. ~ de agronom. Sudor de ~. ♢ De ~ a) profesionist; b) după pregătirea sa; după studiile pe care le are. ~ liberă profesie bazată pe munca intelectuală şi exercitată de persoane neaflate în serviciu plătit (scriitori, pictori etc.). [G.-D. profesiunii; Sil. -si-u-; Var. profésie] /<fr. profession

PROFESIÚNE s.f. 1. Meserie, îndeletnicire, ocupaţie. 2. Profesiune de credinţă = declaraţie publică făcută de cineva asupra convingerilor pe care le are. [Var. profesie s.f. / cf. fr. profession, lat. professio].