PROGRÉS, (2) progrese, s.n. 1. Dezvoltare, în linie ascendentă; mers înainte, evoluţie. 2. Dezvoltare, schimbare în bine datorită căreia se ajunge la un rezultat scontat ori se atinge un anumit scop. – Din fr. progrès, lat. progressus.

Progres ≠ decadenţă, decădere, regres, stagnare

PROGRÉS s. 1. dezvoltare, evoluţie, înaintare, propăşire, mers-înainte, (pop.) ridicare, săltare, (înv.) pricopsire, progresie, prohorisire, (fig.) creştere. (~ ul societăţii.) 2. (fig.) pas. (A înregistrat un mare ~ pe calea ...)

progrés s. n. (sil. -gres), (rezultate) pl. progrése

PROGRÉS ~e n. 1) Proces de dezvoltare de la o stare inferioară la una superioară; mişcare în linie ascendentă; mers înainte; propăşire. 2) Schimbare spre bine. /<fr. progres, lat. progréssus

PROGRÉS s.n. 1. Trecere de la o stare inferioară la una superioară, de la vechi la nou; mers înainte, propăşire. 2. Dezvoltare, desăvârşire. [< fr. progrès, it. progreso, cf. lat. progressus].