PROMÍTE, promít, vb. III. Tranz. 1. A-şi lua obligaţia de a face ceva; a face promisiuni, a făgădui. 2. Fig. A îndreptăţi speranţele; a prezenta perspectivele favorabile. – Din lat. promittere, fr. promettre.

PROMÍTE vb. v. angaja.

PROMÍTE vb. v. anticipa, anunţa, prevesti, vesti.

promíte vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. promít, 1 pl. promítem, perf. s. 1 sg. promiséi, 1 pl. promíserăm; conj. prez. 3 sg. şi pl. promítă; part. promís

A PROMÍTE promít tranz. 1) A consimţi să dea în mod verbal; a făgădui. ~ o carte. ~ un salariu mare. 2) (urmat, de regulă, de un conjunctiv) A accepta benevol ca angajament; a făgădui. A promis să intre. 3) fig. A arăta cu anticipare. Toamna promite să fie bogată. /<lat. promittere, fr. promettre

PROMÍTE vb. III. tr. 1. A se angaja, a-şi lua obligaţia, a făgădui. 2. (Fig.) A da speranţe; a asigura. [P.i. promít. / < lat. promittere, cf. fr. promettre].