PRONÁOS, pronaosuri, s.n. 1. Parte a bisericilor creştine (situată la intrare) care precedă naosul. 2. Încăpere a unui templu grec, situată în faţa sanctuarului şi servind drept vestibul. – Din ngr. prónaos.

PRONÁOS s. (CONSTR.) nartex, tindă. (~ al unei biserici.)

pronáos s. n., pl. pronáosuri

PRONÁOS ~uri n. 1) (în arhitectura greacă) Primă încăpere la intrare în sanctuarul unui templu. 2) Parte ce precede intrarea în naos într-o biserică. /<ngr. prónaos

PRONÁOS s.n. Partea anterioară a unui templu vechi, a unei biserici. [< fr. pronaos, cf. gr. pro – înainte, naos – templu].