PRONÚNŢIE, pronunţii, s.f. Pronunţare, rostire; mod de a pronunţa. – Din it. pronunzia.

PRONÚNŢIE s. 1. v. pronunţare. 2. pronunţare, (înv.) pronunţiaţie. (Are o ~ străină.) 3. v. fo-netism.

pronúnţie s. f. (sil. -ţi-e), art. pronúnţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. pronúnţiei; pl. pronúnţii, art. pronúnţiile (sil. -ţi-i-)

PRONÚNŢI//E ~i f. v. PRONUNŢARE. /<it. pronunzia, lat. pronuntio, ~onis

pronuntie: la fel ca pana de gaina element de constructie situat in componeta unui acoperis. in general sta pe popi si sustine capriorii

PRONÚNŢIE s.f. Pronunţare; rostire. [Gen. -iei. / după fr. prononciation].