PROPRIETÁTE, proprietăţi, s.f. 1. Stăpânire deplină asupra unui bun; (concr.) bun material stăpânit, mai ales pământ (agricol) sau imobil, în baza unui drept recunoscut. ♢ Proprietate literară (sau artistică) = drept de care se bucură un autor de a dispune după voie de operele sale literare sau artistice, putându-le edita, reproduce etc. 2. Trăsătură predominantă care caracterizează o fiinţă, un lucru, un fenomen etc. şi care diferenţiază o fiinţă de alta, un lucru de altul etc.; caracteristică, trăsătură, însuşire. 3. Calitate a unui cuvânt, a unui termen, a stilului etc. de a reda exact ideea sau noţiunea exprimată. [Pr.: -pri-e-] – Din fr. propriété, lat. proprietas, -atis.

Proprietate ≠ improprietate

PROPRIETÁTE s. 1. posesiune, stăpânire. (Hrisov de ~.) 2. v. însuşire. 3. facultate, însuşire. (Magnetul are ~ de a atrage fierul.)

proprietáte s. f. (sil. -pri-e-), g.-d. art. proprietăţii; (bunuri) pl. proprietăţi

PROPRIET//ÁTE ~ăţi f. 1) Dreptul de a poseda, de a folosi un bun. 2) Formă social-economică de însuşire a bunurilor materiale, care exprimă relaţiile economice ce apar în societate. ~ colectivă. ~ individuală. 3) Valoare materială de care dispune cineva; bun. 4) Semn particular al unui lucru sau al unei persoane; calitate; particularitate; trăsătură; caracter. [G.-D. proprietăţii; Sil. -pri-e-] /<fr. propriété, lat. proprietas, ~atis

Proprietate a materialelor dentare-pierd apa , se deshidrateaza.

Proprietate a plantelor de a ingloba picaturi mici de lichid din mediul in care traiesc

PROPRIETÁTE s.f. 1. Dreptul de a deţine, de a se folosi de un bun; stăpânire. 2. Ceea ce constituie obiectul unei stăpâniri; bun, avere, avut. 3. Însuşire, calitate caracteristică a unui lucru; caracter distinctiv. 4. Calitatea unui cuvânt, a stilului de a reda precis ideea exprimată. [Pron. -pri-e-. / cf. fr. propriété, lat. proprietas].