PRÓRĂ, prore, s.f. Partea din faţă a unei nave; p. restr. extremitatea din faţă a acestei părţi, unde se află postul de comandă; bot. [Var.: próvă s.f.] – Din it. prora.

PRÓRĂ s. (MAR.) bot, (înv. şi reg.) pisc, (înv.) pruă. (~ unei nave.)

próră/próvă (parte a navei) s. f., g.-d. art. prórei/próvei; pl. próre/próve

próră/próvă (parte a navei) s. f., g.-d. art. prórei/próvei; pl. próre/próve

PRÓR//Ă ~e f. (în opoziţie cu pupă) Partea de dinainte a unei nave. [G.-D. prorei; Var. próvă] /<it. prora

PRÓRĂ s.f. (Mar.) Partea dinainte a unei nave. [Var. provă s.f. / < it. prora, cf. lat. prora].