PROSPECTÁ, prospectez, vb. I. Tranz. 1. A cerceta un teren cu scopul de a descoperi şi a localiza zăcămintele minerale utile. 2. A cerceta cererea şi oferta de mărfuri de pe o piaţă dată. – Din fr. prospecter.

prospectá vb., ind. prez. 1 sg. prospectéz, 3 sg. şi pl. prospecteáză

A PROSPECT//Á ~éz tranz. 1) (terenuri) A cerceta în prealabil cu scopul de a detecta zăcăminte minerale utile. 2) (preţuri, cereri, oferite de piaţă) A studia în detaliu (pentru a descoperi surse de profit). /<fr. prospecter

PROSPECTÁ vb. I. tr. A cerceta (un teren) pentru a descoperi depozite naturale de minerale sau de metale preţioase. ♦ A cerceta piaţa comercială în vederea încheierii unor afaceri, unor contracte. [< fr. prospecter].