PROSTITÚŢIE s.f. Faptă (infracţională) comisă de femeia care practică relaţii sexuale cu diverse persoane pentru a-şi procura mijloacele de existenţă. ♢ Casă de prostituţie = bordel. ♦ Viaţă dusă de o prostituată. ♦ Fig. Înjosire, degradare. – Din fr. prostitution.

PROSTITÚŢIE s. (pop.) curvăsărie, curvie, (înv.) supunere.

prostitúţie s. f (sil. -ţi-e), art. prostitúţia (sil. -ţi-a), g.-d. prostitúţii, art. prostitúţiei

PROSTITÚŢI//E ~i f. Îndeletnicire practicată, de obicei, de femei, care întreţin relaţii sexuale cu scopul de a-şi câştiga existenţa. [G.-D. prostituţiei] /<fr. prostitution

PROSTITÚŢIE s.f. Ocupaţia femeii care se vinde pentru bani oricărui bărbat; viaţa dusă de o astfel de femeie. [Gen -iei, var. prostituţiune s.f. / cf. fr. prostitution, lat. prostitutio].