PROTECTÓR, -OÁRE, protectori, -oare, adj. 1. (Adesea substantivat) Care apără, care păzeşte sau fereşte pe cineva sau ceva; care favorizează pe cineva sau ceva. ♦ (Despre atitudini sau comportări) Binevoitor, condescendent. 2. (Despre state) Care exercită un protectorat asupra unei ţări, unui teritoriu. [Acc. şi: protéctor] – Din lat. protector, -oris, fr. protecteur.

PROTECTÓR s. v. apărător.

protectór adj. m., pl. protectóri; f. sg. şi pl. protectoáre

protectór/protéctor s. m., pl. protectóri/protéctori

protectór/protéctor s. m., pl. protectóri/protéctori

PROTECT//ÓR ~oáre (~óri, ~oáre) 1) şi substantival Care protejează; cu funcţie de protecţie. 2) (despre manifestări ale oamenilor) Care denotă bunăvoinţă; plin de bunăvoinţă; binevoitor; condescendent. 3) şi substantival (despre state) Care ţine în dependenţă colonială alt stat. [Acc. şi protéctor] /<lat. protector, ~oris, fr. protecteur

PROTECTÓR, -OÁRE adj., s.m. şi f. 1. (Persoană) care protejează, apără, favorizează (pe cineva sau ceva); ocrotitor; binevoitor. 2. (Stat) care deţine protectoratul asupra unei ţări. [Cf. fr. protecteur, lat. protector].