PROTECTORÁT, protectorate, s.n. Formă de dependenţă politică a unui stat faţă de altul în virtutea unei convenţii conform căreia statul protector conduce politica externă a statului protejat, acesta păstrându-şi autonomia internă; conducere exercitată de statul protector. ♦ Teritoriu sau ţară caracterizate printr-o astfel de formă de dependenţă. – Din fr. protectorat.

PROTECTORÁT s. (POL.) (înv.) protecţie. (Teritoriu sub ~ britanic.)

protectorát s. n., pl. protectoráte

PROTECTORÁT ~e n. 1) Formă de dependenţă colonială care permite statului protector să dirijeze politica externă şi, în mare măsură, pe cea internă a statului protejat. 2) Stat sau teritoriu aflat în dependenţa unui stat protector. /<fr. protectorat

PROTECTORÁT s.n. Formă de dependenţă instituită printr-un tratat, prin care statul „protejat“ transferă statului „protector“ elemente ale suveranităţii sale politice. ♦ Regiune, ţară sub protectoratul unui alt stat (puternic). [Pl. -te, -turi. / cf. fr. protectorat].