PROTÉIC, -Ă, proteici, -ce, adj. 1. Cu caracter schimbător, variabil. ♦ (Despre unele substanţe) Care îşi schimbă necontenit forma; nestatornic. 2. (Biol.) Care se referă la protide sau la proteine, care aparţine protidei sau proteinei. [Pr.: -te-ic] – Din fr. protéique.

protéic adj. m. (sil. -te-ic), pl. protéici; f. sg. protéică, pl. protéice

PROTÉI//C ~că (~ci, ~ce) 1) Care ţine de proteină sau de proteide; propriu proteinei sau proteidei. 2) Care conţine proteine sau proteide. 3) (despre unele substanţe) Care îşi modifică permanent forma. [Sil. -te-ic] /<fr. proteíque

PROTÉIC, -Ă adj. Care se referă la proteine; proteinic. ♦ Care îşi modifică necontenit forma; nestatornic. [Pron. -te-ic. / < fr. protéique].