PROTESTÁNT, -Ă, protestanţi, -te, s.m. şi f., adj. 1. S.m. şi f. Adept al protestantismului; reformat. 2. Adj. Care ţine de protestantism, privitor la protestantism. – Din fr. protestant.

PROTESTÁNT adj., s. v. contestatar, pro-testatar.

PROTESTÁNT adj. (BIS.) reformat, (înv.) protes-tanticesc.

protestánt s. m., adj. m., pl. protestánţi; f. sg. protestántă, pl. protestánte

PROTESTÁN//T¹ ~tă (~ţi, ~te) Care ţine de protestantism; propriu protestantismului. Templu ~. /<fr. protestant

PROTESTÁN//T² ~tă (~ţi, ~te) m. şi f. Adept al protestantismului. /<fr. protestant

PROTESTÁNT, -Ă adj. Referitor la protestantism, la protestanţi. // s.m. şi f. Adept al protestantismului. [Cf. fr. protestant, germ. Protestant].