PROTESTATÁR, -Ă, protestatari, -e, adj. Care indică sau conţine un protest; de protest. ♦ (Adesea substantivat) Care protestează într-o împrejurare oarecare, care aderă la o acţiune de protest. – Din fr. protestataire.

PROTESTATÁR adj., s. contestatar, (înv.) malcontent, protestant. (Un ~ social; mişcare ~.)

protestatár adj. m., pl. protestatári; f. sg. protestatáră, pl. protestatáre

PROTESTATÁR ~ă (~i, ~e) 1) Care conţine un protest; de protest. Declaraţie ~ă. 3) şi substantival Care participă la o acţiune de protest; aflat în protest. /<fr. protestataire

PROTESTATÁR, -Ă adj. Care conţine un protest; de protest. // s.m. şi f. Cel care protestează, care prezintă un protest. [Cf. fr. protestataire].