PROTÓNIC¹, -Ă, protonici, -ce, adj. (Despre sunete şi silabe) Care se găseşte înaintea silabei accentuate. – Din fr. protonique.

PROTÓNIC², -Ă, protonici, -ce, adj. Care ţine de protoni, privitor la protoni. – Din fr. protonique.

PROTÓNIC adj. (FON.) (rar) proton. (Sunet ~.)

protónic (fiz., lingv.) adj. m., pl. protónici; f. sg. protónică, pl. protónice

PROTÓNI//C¹ ~că (~ci, ~ce) 1) Care ţine de protoni; propriu protonilor. 2) Care constă din protoni. /<fr. protonique

PROTÓNI//C² ~că (~ci, ~ce) lingv. (despre sunete, silabe) Care precedă o silabă accentuată. /<fr. protonique

PROTÓNIC, -Ă adj. 1. Referitor la proton, al protonului; care ţine de proton. 2. (Despre sunete, silabe) Aflat înaintea unei silabe accentuate. [Cf. fr. protonique].