PROVENIÉNŢĂ, provenienţe, s.f. Loc de unde vine sau provine ceva; origine, obârşie, provenire. [Pr.: -ni-en-. – Var.: (înv.) provenínţă s.f.] – Din fr. provenance, it. provenienza.

PROVENIÉNŢĂ s. 1. v. origine. 2. naştere, obârşie, origine, (livr.) extracţie, matrice, stirpe, (rar) provenire, spiţă, (astăzi rar) seminţie, (înv. şi reg.) neam, (înv.) purcedere, purces. (Era ţăran prin ~.) 3. apartenenţă. (Care este ~ acestui utilaj?)

proveniénţă s. f. (sil. -ni-en-), g.-d. art. proveniénţei; pl. proveniénţe

PROVENIÉNŢ//Ă ~e f. Aparenţă socială sau etnică; obârşie; origine; ascendenţă; matcă. [Sil. -ni-en-] /<fr. provenance, it. provenienza

PROVENIÉNŢĂ s.f. Origine, obârşie; locul de unde provine ceva. [Pron. -ni-en-. / < germ. Provenienz].