PROVIDENŢIÁL, -Ă, providenţiali, -e, adj. Dat, trimis de providenţă; p. ext. care apare la momentul potrivit, printr-o întâmplare favorabilă ieşită din comun; excepţional, deosebit. [Pr.: -ţi-al] – Din fr. providentiel.

PROVIDENŢIÁL adj. 1. (BIS.) ceresc, divin, dum-nezeiesc. (Dar ~.) 2. salutar, salvator. (Împre-jurare ~.)

providenţiál adj. m. (sil. -ţi-al), pl. providenţiáli; f. sg. providenţiálă, pl. providenţiále

PROVIDENŢIÁL ~ă (~i, ~e) 1) (în concepţiile religioase) Care vine de la providenţă; socotit ca trimis de providenţă. 2) Care apare la momentul potrivit printr-un joc al hazardului; provocat de o întâmplare fericită; salutar. [Sil. -ţi-al] /<fr. providentiel

PROVIDENŢIÁL, -Ă adj. Socotit ca trimis, ca dăruit de providenţă. [Pron. -ţi-al. / cf. fr. providentiel].