PROVOCÁ, provóc, vb. I. Tranz. 1. A aţâţa, a întărâta, a incita pe cineva (sfidându-l); spec. (Jur.) a aduce pe cineva (prin acte de violenţă, lezarea demnităţii sau alte fapte ilicite) într-o stare de surescitare favorabilă comiterii unei infracţiuni. 2. A avea drept urmare; a determina, a constitui, a cauza, a prilejui, a pricinui. ♦ Spec. A produce intenţionat un eveniment, un proces, un fenomen; a stârni. 3. A chema, a invita pe cineva să participe la o competiţie, la o întrecere. – Din fr. provoquer, lat. provocare.

PROVOCÁ vb. v. raporta, referi.

PROVOCÁ vb. 1. v. instiga. 2. v. asmuţi. 3. a chema, a invita, (înv.) a provocarisi. (Îl ~ la luptă.) 4. a cauza, a crea, a da, a determina, a face, a pricinui, a produce, a stârni. (Injecţia i-a ~ o senzaţie de înviorare.) 5. a cauza, a pricinui, a produce, (pop.) a căşuna, (înv.) a trage. (A ~ cuiva o supărare.) 6. v. aduce. 7. v. stârni. 8. a isca, a naşte, a produce, a ridica, a stârni. (Expozi-ţia a ~ multe discuţii.) 9. v. produce. 10. a (se) face, a (se) produce, a (se) stârni. (Vestea a ~ vâlvă.) 11. a lăsa, a produce. (I-a ~ o vie impresie.)

provocá vb., ind. prez. 1 sg. provóc, 3 sg. şi pl. provoácă

A PROVOCÁ provóc tranz. 1) (fiinţe) A aduce (în mod intenţionat) într-o stare de iritare, îndemnând la acţiuni duşmănoase; a aţâţa; a stârni; a incita; a instiga; a porni; a întărâta. 2) (procese, acţiuni, stări etc.) A face să se producă; a pricinui; a cauza; a produce. 3) (persoane) A excita prin comportare, atitudine etc. Aceasta femeie provoacă mulţi bărbaţi. ~ la duel. /<fr. provoquer, lat. provocare

PROVOCÁ vb. I. tr. 1. A întărâta, a aţâţa. ♦ A împinge (pe cineva) în acţiuni nesocotite sau necinstite; a instiga. 2. A cauza, a determina. ♦ A produce ceva cu intenţie; a stârni. 3. A chema la luptă, la o întrecere, la o discuţie etc. [P.i. provóc, 3,6 -oácă. / < fr. provoquer, it., lat. provocare].