PROZÁIC, -Ă, prozaici, -ce, adj. (Despre opere literare, stil etc.) Lipsit de calităţi artistice, de valoare stilistică; p. ext. banal, comun, plat. [Pr.: -za-ic] – Din fr. prosaïque, lat. prosaicus.

PROZÁIC adj. 1. banal, comun, (fig.) plat, (livr. fig.) tem. (Stil ~.) 2. v. zilnic.

prozáic adj. m. (sil. -za-ic), pl. prozáici; f. sg. prozáică, pl. prozáice

PROZÁI//C ~că (~ci, ~ce) 1) Care ţine de proză; propriu prozei. 2) (despre poezie) Care este lipsit de valoare artistică. 3) fig. Care este lipsit de particularităţi specifice; de rând; obişnuit. [Sil. -za-ic] /<fr. prosaïque, lat. prosaicus

PROZÁIC, -Ă adj. 1. (Rar) Care ţine de proză, specific prozei. 2. Lipsit de calităţi artistice, de valoare stilistică; comun, vulgar; necioplit. [Pron. -za-ic. / cf. fr. prosaïque, it. prosaico, lat. prosaicus].