PSÍHIC, -Ă, psihici, -ce, s.n., adj. 1. S.n. Formă specifică de reflectare a realităţii, produsă de activitatea sistemului nervos şi prezentă la animalele superioare; totalitatea fenomenelor şi a proceselor proprii acestei reflectări; structură sufletească proprie unui individ. 2. Adj. Care aparţine psihicului (1), privitor la psihic. – Din germ. psychisch, fr. psychique.

PSÍHIC adj., s. 1. adj. psihologic, spiritual, sufletesc. (Starea ~ a cuiva.) 2. s. suflet, (rar) psihism. (Cum stă cu ~ul?)

psíhic adj. m., pl. psíhici; f. sg. psíhică, pl. psíhice

psíhic s. n.

PSÍHIC¹ n. 1) Capacitate a sistemului nervos superior al animalelor superioare şi al omului de a reflecta realitatea obiectivă. 2) Ansamblu de procese şi de fenomene de natură cognitivă, afectivă şi voliţională care se produc în sistemul nervos. 3) Structură sufletească proprie unui om. /<germ. psychisch, fr. psychique

PSÍHI//C² ~că (~ci, ~ce) Care ţine de spirit sau de cuget; propriu spiritului sau cugetului. Fenomen ~. /<fr. psychique, germ. psychisch

PSÍHIC, -Ă adj. Referitor la psihic; sufletesc. // s.n. Proprietate a materiei superior organizate de a reflecta realitatea obiectivă. ♦ Structură proprie cuiva. [< fr. psychique, cf. gr. psychikos < psyche – suflet].