PUDOÁRE s.f. Sentiment de sfială, de jenă, de decenţă manifestat în comportarea cuiva; pudicitate; p. ext. curăţenie morală. ♦ (Jur.) Castitate, virginitate. ♦ Atentat la pudoare = infracţiune care constă în încercarea de a viola o femeie. – Din lat. pudor, -oris, fr. pudeur.

PUDOÁRE s. 1. v. bună-cuviinţă. 2. v. inocenţă.

pudoáre s. f., g.-d. art. pudórii

PUDOÁRE f. 1) Sentiment de decenţă în comportare; ruşine. 2) Curăţenie morală; castitate. /<lat. pudor, ~oris, fr. pudeur

PUDOÁRE s.f. Sfială, sfiiciune; atitudine decentă; ruşine; (p. ext.) curăţenie morală, castitate. [Gen. -orii. / < lat. pudor, cf. it. pudore, fr. pudeur].