PUIŞÓR¹, (1) puişori, s.m., (2, 3) puişoare, s.n. 1. S.m. Diminutiv al lui pui¹; puiuleţ, puiuţ. 2. S.n. (Reg.) Doniţă mică. 3. S.n. Pernă mică, care se aşază sub cap (peste o pernă mare); puiuţ. [Pr.: pu-i-] – Pui¹ + suf. -işor.

PUIŞÓR², puişori, s.m. (Reg.) Veche monedă austriacă de argint, care a circulat şi în ţările române; pui². [Pr.: pu-i-] – Pui² + suf. -işor.

PUIŞÓR s. v. băncuţă, firfiric.

PUIŞÓR s. 1. puiuţ, (pop.) puiuleţ. (~ de pasăre.) 2. v. pernuţă.

puişór (pui mic, monedă) s. m., pl. puişóri

puişór (pernă, doniţă mică) s. n., pl. puişoáre

PUIŞÓR m. (diminutiv de la pui) pop. Pernă mică; pernuţă; modiţă. [Sil. pu-i-] /pui + suf. ~işor