PUIÚŢ, puiuţi, s.m. Puişor¹ (1, 3). – Pui¹ + suf. -uţ.

PUIÚŢ s. 1. v. puişor. 2. v. pernuţă.

puiúţ s. m., pl. puiúţi

puiúţ, puiúţi, s.m. (pop.; reg.) 1. (adesea ca termen dezmierdător de adresare) pui mic, puişor. 2. pui de găină. 3. boboc de floare. 4. (adesea ca termen dezmierdător de adresare) copilaş, fiuleţ. 5. (de obicei ca termen alintător de adresare) iubit, iubiţel. 6. (la pl.) cusături decorative mărunte pe iile, cămăşile şi cojoacele ţărăneşti; râuri. 7. nume dat unor obiecte de dimensiune reduse (puiuţ de mămăligă, puiuţ de pernă, puiuţ de flacără etc.) 8. sertăraş. 9. petic de diferite forme care se pune la răscroiala de la subsuoară sau la poalele cămăşilor ţărăneşti; broscuţă, puiete, palhă, pălăcrinţ. 10. bomboană mică, bombonea, bombonică.