PÚNGĂ, pungi, s.f. 1. Săculeţ (cu băieri) de piele, mai rar de pânză, de material plastic etc., cu una sau mai multe despărţituri, în care se ţin în mod curent banii şi alte obiecte mici. ♢ Expr. A-i sufla vântul în pungă sau a da de fundul pungii = a nu (mai) avea bani. A-şi dezlega (sau a-şi desface) punga = a fi darnic. A fi gros la pungă = a fi foarte bogat. A(-şi) strânge (sau a avea, a face) buzele (sau gura) pungă = a) a avea sau a produce o senzaţie de contractare a buzelor din cauza unui aliment astringent, acru etc.; b) a ţine buzele strânse (în semn de nemulţumire, de amărăciune etc.). ♦ Conţinutul unei pungi (1); p. ext. bani, avere. ♦ Săculeţ cuprinzând 500 de galbeni, taleri sau lei vechi, cu care se făceau plăţile în trecut; p. ext. suma de 500 de galbeni, taleri sau lei vechi. 2. Săculeţ făcut din hârtie, din material plastic sau din alt material, servind ca ambalaj pentru diferite obiecte, mai ales alimente. ♦ Conţinutul unui astfel de săculeţ; 3. Umflătură a pielii de forma unui săculeţ (situată mai ales sub pleoapa inferioară); ♢ Pungă de apă = denumire populară pentru ascită; pleurezie. 4. Săculeţ triunghiular situat la piciorul albinei, în care aceasta strânge şi transportă polenul. 5. Cavitate naturală în scoarţă pământului, de forma unei pungi (1). 6. (Bot.; în compususl) Punga-babei = plantă erbacee cu flori galbene-aurii (Pulicaria dysenterica). – Et. nec.

púngă s. f., g.-d. art. púngii, pl. pungi

PÚN//GĂ ~gi f. 1) Săculeţ (de piele, de pânză etc.), cu mai multe despărţituri, în care se ţin banii. ♢ A fi gras la ~ a fi bogat. A-şi umplea ~ga a se procopsi; a se căpătui. A-şi dezlega (sau a-şi desface) ~ga a fi darnic. A-şi strânge ~ga a face mai puţine cheltuieli. A face (sau a strânge) gura ~ a contracta (involuntar) gura la gustarea unui aliment acru. 2) Conţinutul unui astfel de săculeţ. 3) (în trecut) Unitate monetară egală cu 500 de galbeni sau de taleri. 4) Săculeţ (de celofan sau de alt material) folosit pentru ambalare. 5) Umflătură a pielii (mai ales sub ochi). 6) Săculeţ la piciorul albinei în care strânge polenul. [G.-D. pungii] /<ngr. púnghi